| 1.
|
OSTENE'ALĂ, osteneli, s.f. (Înv. si pop.) 1. Starea celui ostenit; oboseală; istovire, extenuare. ◊ Expr. (A fi) rupt (sau frânt) de osteneală = (a fi) peste măsură de obosit, de istovit. 2. Muncă grea, obositoare, extenuantă; efort, trudă, strădanie. ◊ Expr. A-si da (toată) osteneala = a depune toate eforturile, a-si da toată silinţa, a se strădui. - Osteni + suf. -eală.Sursă
: DEX'98
( 41938)
- oprocopiuc |
| |
| 2.
|
OSTENE'ALĂ s. 1. v. oboseală. 2. v. strădanie. 3. efort, greutate, trudă. (Cu multă ~ au mutat cărţile.) 4. efort, încercare, sforţare, silinţă, strădanie, străduinţă. (Toate ~ile lui au fost zadarnice.)Sursă
: Sinonime
( 198160)
- siveco |
| |
| 3.
|
ostene'ală s. f., g.-d. art. osten'elii; pl. osten'eli
Sursă
: DOR
(267739)
- siveco |
| |
| 4.
|
OSTEN//E'ALĂ ~'eli f. pop. 1) Stare a celui ostenit; oboseală. ◊ (A fi) rupt (sau frânt) de ~ (a fi) obosit peste măsură. 2) Muncă grea si obositoare; strădanie. ◊ A-si da toată ~eala a depune toate eforturile. /a (se) osteni + suf. ~eală
Sursă
: NODEX
(345990)
- siveco |
| |
|
|